Muzica secolului XX este extrem de densă din perspectiva înnoirilor de limbaj fiind în fapt, o adevărată oglindă a timpului. Creația muzicală a secolului XX este puternic influențată de:
- Conflicte politice/mișcările sociale ale timpului: Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, Războiul din Vietnam, Războiul Rece, Mișcarea sufragetelor, Mișcari pentru drepturile civile (BlackLifeMatters, NiUnaMenos) etc.
- Evoluția tehnologică și (re)modelarea discursului muzical: apariția mijlocelor de înregistrare, de redare și de procesare a sunetului; apariția internetului.
Muzica de protest
Muzica de protest este muzica care își propune să transmită mesaje sociale și să facă o schimbare (asociată cu o mișcare pentru schimbare socială sau alte evimente actuale prin muzică).
De la portrete neclintite ale urii rasiale la invective puternice împotriva nedreptății, cereri de egalitate și chiar imnuri de stadion cu un mesaj subversiv, cele mai bune cântece de protest vorbesc nu numai despre problemele vremurilor lor, ci depășesc epocile lor pentru a deveni expresii politice atemporale.
Hip-Hop rămâne, fără îndoială, cea mai implicată muzică politică a erei noastre actuale, dar, de-a lungul deceniilor, jazz, folk, funk și rock au contribuit la cele mai bune cântece de protest din toate timpurile.
Mișcarea feministă
Feminismul este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale. Doctrina nu trebuie confundată cu simpla revendicare a unor drepturi.
Feminismul spune că societățile acordă prioritate punctului de vedere masculin și că femeile sunt tratate nedrept în aceste societăți. Eforturile de a schimba acest lucru includ lupta împotriva stereotipurilor de gen și îmbunătățirea oportunităților și rezultatelor educaționale, profesionale și interpersonale pentru femei.
Istoria mișcării feministe moderne occidentale este împărțită în patru „valuri”.
Primul val a cuprins mișcările pentru votul femeilor din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, promovând dreptul de vot al femeilor.
Al doilea val, mișcarea de eliberare a femeilor, a început în anii 1960 și a militat pentru egalitatea juridică și socială pentru femei.
În jurul anului 1992, a fost identificat un al treilea val, caracterizat printr-un accent pe individualitate și diversitate promovțnd imaginea femeii puternicie, independente financiar și profesional.
Un al patrulea val se configureză începând în jurul anului 2012, remarcat prin folosirea rețelelor sociale pentru a combate hărțuirea sexuală, violența împotriva femeilor și cultura violului; este cel mai bine cunoscut pentru mișcarile MeToo și NiUnaMenos.
Muzica de protest și drepturile femeilor
Mișcările de protest ale femeilor se referă la o serie de campanii politice pentru reforme precum drepturile de reproducere, violența în familie, concediu de maternitate, plata egală, dreptul de vot la femei, hărțuirea sexuală și violența sexuală, toate fiind incluse sub eticheta de feminism și mișcarea feministă. Prioritățile mișcării variază între națiuni și comunități, și pornesc de la opoziția față de mutilarea genitală a femeilor într-o țară, până la opoziția față de dreptul la educație a femeilor în alta.
1910: The March of Woman
Mișcarea sufragetelor a reprezentat o mișcare de emancipare a femeilor din Anglia de la începutul sec. al XX-lea, al cărei scop a fost obținerea drepturilor politice pentru femei, în principal dreptul de vot. Termenul de sufragetă se referă în particular la membrii Uniunii Sociale și Politice a femeilor britanice (WSPU), o mișcare fondată în 1903 de către Emmeline Pankhurst.
Marșul femeilor este un imn englezesc scris în 1910 și adoptat rapid ca imn reprezentativ pentru sufragetele americane.
1967: Aretha Frankling – Respect
Respect este un cântec scris și înregistrat inițial de cântărețul american de soul Otis Redding. Cântecul fost lansat în 1965 ca single de pe cel de-al treilea album al său Otis Blue/Otis Redding Sings Soul și a devenit un hit crossover pentru Redding. În 1967, cântăreața de soul Aretha Franklin a interpretat și a rearanjat „Respect” Muzica din cele două versiuni este semnificativ diferită, în timp ce câteva modificări ale versurilor au dus la narațiuni diferite în jurul temei demnității umane, care au fost interpretate drept comentarii asupra rolurilor tradiționale de gen. Interpretarea lui Franklin a devenit un imn pentru mișcarea feministă din al doilea val în anii 1970.
1972: Helen Reddy – I Am Woman
I Am Woman este o melodie scrisă de muzicienii australieni Helen Reddy și Ray Burton și vorbește despre emanciparea femeilor. Autoarea spunea despre sursa de inspirație a acestui cântec: ”Nu am găsit nicio melodie care să spună despre ce înseamnă a fi femeie. M-am gândit la toate aceste femei puternice din familia mea care trecuseră prin Marea Depresie și războaie mondiale și au avut parte soți bețivi și abuzivi. Dar nu era nimic în muzică care să reflecte zbuciumul lor”.
1980: Dolly Parton – 9 to 5
9 to 5 apare pe coloana sonoră a filmului cu același nume și a fost piesa centrală a albumului lui Dolly Parton 9 to 5 și Odd Jobs, lansat la sfârșitul anului 1980. Cântecul a fost lansat ca single în noiembrie 1980 și a devenit un fel de imn al angajatelor din birourilor americane ale anilor 80.
1993: Bikini Kill – Rebel Girl
Rebel Girl este una dintre cele mai vechi compoziții originale ale trupei Bikini Kill și a fost interpretată în concert încă din 1991. Rebel Girl este afiliată cu mișcarea feministă cunoscută sub numele de riot grrrl. Riot grrrl este o mișcare subculturală care combină feminismul, muzica punk și politica fiind asociat cu feminismul celui de al treilea val.
1993: Quenn Latifah – U.N.I.T.Y.
U.N.I.T.Y. evidențează confruntarea femilor cu lipsa de respect în societate, abordând probleme precum: hărțuirea sexuală la serviciu sau pe stradă, violență domestică și insultele împotriva femeilor în cultura hip-hop.
2017: Rebeca Lane – Ni Una Menos
Ni Una Menos se definește ca un „țipăt colectiv împotriva violenței machiste”. Mișcarea a devenit recunoscută la nivel național prin utilizarea hashtag-ului #NiUnaMenos pe rețelele de socializare, titlu sub care au avut loc demonstrații masive pe 3 iunie 2015, având ca principal punct de întâlnire Palatul Congresului Național Argentinian. Protestul a fost organizat după uciderea Chiarei Paez, în vârstă de 14 ani, o tănără însărcinată, ucisă în bătaie de iubitul ei și găsită îngropată sub casa acestuia pe 11 mai.
Cântecul interpretei Rebeca Lane a devenit imnul mișcării în Argentina și Colombia așa cum Cancion sin miedo al formației Vivir Quintana este emblema sonoră a mișcării în Mexic sau Un violador a tu camino în Chile.
2022: Shervin Hajipour – Baraye
„Baraye” aduce un omagiu Mashei Amini. Tânăra de 25 de ani a fost ucisă în arestul de Poliției Moralității din Teheran, după ce a fost surprinsă pe stradă că nu purta hijabul în mod corespunzător. Moartea tinerei a reaprins nemulțumiri profunde, precum cele care se referă la restricțiile asupra libertăților personale în Iran (printre care codurile stricte de îmbrăcăminte pentru femei), dar și la economia care se clatină din cauza sancțiunilor și a declanșat un val de proteste în Iran.
Shervin Hajipour a compus cântecul Baraye pornind de la mesajele Twitter postate pe platforma de protestari, și-a lansat piesa pe Instagram și instant a devenit virală. Tânărul a fost arestat timp de câteva zile pentru asta și eliberat pe cauțiune în octombrie. Din păcate, bărbatul de 25 de ani este acuzat de „propagandă împotriva regimului” și „instigare la violență” și poate primi o pedeapsă de până la șase ani în închisoare și se va alătura celor peste 19.000 de persoane arestate de regimul iranian.
Cântecul Baraye a câștigat în cadrul ceremoniei din februarie 2023, premiul Grammy, la secțiunea Best Song for Social Change.
@Antoaneta Ioana Luchian
Toate materiale publicate pe acest site sunt protejate de legea dreptului de autor. Este interzisă reproducerea sau publicarea sub orice formă a conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, de către orice persoană fizică sau juridică, fără acordul scris al autorului, cu sau fără specificarea sursei. Este permisă distribuirea conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, doar în scop educațional și cu specificarea sursei.