INTERDISCIPLINAR: Suprarealismul

SUPRAREALISMUL

Meret Oppenheim, Obiect, 1934.

SUPRAREALISMUL - prezentare generală

SUPRAREALISMUL = curent artistic fondat la Paris, în 1924, de către poetul André Breton, continuator al liniei dadaismuluide explorare a tot ce este irațional și subversiv în artă. 

Suprarealismul este preocupat în mod explicit de spiritualism, psihanaliza freudiană și marxism. Ținta curentului era să creeze o artă care irupe direct din subconștient, fără să fie modelată de rațiune, moralitate sau judecăți estetice.

Suprarealismul căută așadar, lumi imaginare marcate de evenimente care nu se întâmplă niciodată și nicăieri. Lumea visului este spațiul care dezvăluie un fel de realitate obscură: suprarealitatea. Orientarea către vis vine din dorința de a explora și de a sesiza cele mai adânci abisuri ale sufletului omenesc. Suprarealismul primește, în acest sens, un sprijin neașteptat din partea psihanalizei lui Freud. 

  Citește textul următor:

„Subconștientul era punctul central al suprarealismului. pentru artiștii adepți ai curentului, subconștientul era un depozit uriaș plin cu o uluitoare creativitate reprimată. Puternic influențați de lucrările lui Sigmund Freud, suprarealiștii vedeau rațiunea ca pe o barieră ce bloca intrarea ăn acest depozit de creativitate, așă că au încercat variate metode de deblocare a subconștinetului. Scrisul automat (numit și automatism) este, probabil, cea mai faimoasă metodă de evadare de sub controlul conștient al procesului artistic. Având tendința de a respinge adevărurile și convențiile recunoscute considerându-le în mod esențial necreative. suprarealițtii considerau naturalismul și realismul, de exemplu, ca fiind burgheze, susținând că amândouă curentele au confundat adevărul cu obiectele și au privit atât viața cât ți arta ca și cum ar fi o mobilă veche: solidă, urâtă, prăfuită.”

Stephen Little – ….isme. Să înțelegem arta.

ARTE VIZUALE

Teoria modelului interior enunțată de André Breton în manifestul mișcării suprarealiste, urmărește să abată arta de la reprezentarea realistă care își are originea în Renaștere, pentru a da curs liber puterilor inventive ale artistului spre a surprinde dimeniunile magice ale universului.

Dispariția omului din pictura abstractă este contracarată de suprarealiști cu revenirea omului înfățișat în situații stranii și absurde. Dictonul artiștilor suprarealiști a fost: ”Nimic mai interesant decât asocierea unei umbrele și a unei mașini de cusut pe masa de operație” (Contele de Lautreamont – poet  francez). Așadar, obiectele cu cât sunt mai lipsite de legătură între ele, cu atât creează un efect mai straniu și ne obligă săsesizăm legături neașteptate.

Sprarealismul se încrede în forțele evocatoare ale materiei chiar sub formele ei elementare. De exemplu Francis Picabia semnează o pată de cerneală și o numește Sf. Fecioară. Pentru suprarealiști opera de artă nu se justifică decât dacă contribuie la schimbarea vieții.

Îmi este imposibil să privesc un tablou altfel decât ca pe o fereastră, iar dorința mea este să știu spre ce se deschide ea.”  (André Breton).

Reprezentanți: Salvator Dali (1904-1989), Joan Mirò (1893-1983), Hans Jean Arp  (1887-1966), Max Ernst (1891-1976), Renè Magritte (1898-1967), Man Ray (1890-1976), Victor Brauner (1903-1966).

Femeie cu gâtul tăiat, 1934, ALBERTO GIACOMETI

Femeia este reprezentată sub forma unei creaturi, asemănătoare unei insecte. Țepii situați de o parte și de alta a șirei spinării sunt indiciile unie capcane, sugerând că femeia este atât agresor, cât și victimă. Coloana este cabrată, într-o sugestie fie de moarte, fie de orgasm.”

Suprarealiștii foloseau juxtapunerea elementelor diferite într-o sculptură ca mijloc de evocare a temerilor și fanteziilor subconștientului. Atitudinea artiștilor față de femei este adesea ambivalentă și uneori, puternic negativă.

MEMIS

Îmbrăcarea miresei, 1940, MAX ERNST

Max Ernst folosește un stil propriu naturalismului pentru a reprezenta extrem de realist un subiect fantastic, apropare de coșmar.

Arhitectura clasică a lucrării (construcția elementelor spațiului plastic) face trimiteri directe către rațiune, însă este de fapt decorul unie scene tulburătoare cu elemente erotice: o femeie mascată, acoperită de o mantie, este condusă de un om-pasăre către locul unde se va căsători. Artistul nu se ferește să redea impulsurile primitive, adesea sexuale și agresive, ce stau ascunse sub fațada vieții de zi cu zi.

MUZICA

În anii 1920, mai mulți compozitori au fost influențați de suprarealism sau de artiști din mișcarea suprarealistă. Printre aceștia se numărau Bohuslav Martinů (1890-1959), André Souris (1899-1970), Erik Satie (1866-1925) și Edgard Varèse (1883-1965).

În arta sonoră a începutului de secol XX, elementele suprarealiste sunt doar incizii, mai evidente la nivelul opțiunii pentru anumite subiecte (în cazul creației muzical-dramatice sau programatice).

Ca și direcție bine conturată, suprarealismul se manifestă plenar, la sfârșitul secolului XX, sub forma noului suprarealism ca ”paradox al conservării spiritului de avangarda în postmodernism.

O compoziție ce aspiră la calitatea suprarealistă NU este o lucrare „bine construită și omogenă“ după criterii desprinse din practica artistică. Aceasta va prezenta întotdeauna trasee bizare ale fluxului sonor, apariții stranii ale unor evenimente, fără motivație logicî în plan raîional, ierarhii tulburate prin descentrări provocate de deplasarea accentului de pe un element important pe un altul mai puțin important (de exemplu, pe un detaliu), inversări de raporturi ce induc absurdul, deformări, substituiri sau suprapuneri.” (Irinel Anghel).

STUDIU DE CAZ: baletul PARADE de Eric Satie (1917)

Parade este un balet cu muzică de Erik Satie și un scenariu cu un act de Jean Cocteau. Baletul a fost compus în 1916-1917 pentru Serghei Diaghilev lui Ballets Russes. 

Baletul a avut premiera vineri, 18 mai 1917 la Théâtre du Châtelet din Paris, cu costume și decoruri proiectate de Pablo Picasso, coregrafia lui Léonide Massine (care a dansat) și orchestra dirijată de Ernest Ansermet.

Ideea baletului pare să fi venit de la Jean Cocteau după ce a ascultat Trois morceaux en forme de poire („Trei piese în forma unei pere”) a lui Satie într-un concert. Satie a salutat ideea de a compune muzică de balet (pe care nu o mai făcuse niciodată), dar a refuzat să permită ca oricare dintre compozițiile sale anterioare să fie folosite pentru a. cest balet, propunându-și crearea unei c ompoziții originale.

Intriga baletului Parade gravitează în jurul încercării eșuate a unei trupe de interpreți de a atrage membrii publicului pentru a-le viziona spectacolul. O mare parte din acțiunea baletului se petrece pe străzile pariziene așa că decorurile folosite în Parade reprezintă Parisul începutului de sec. XX.  Unele dintre costumele cubiste ale lui Picasso erau din carton solid, permițând dansatorilor doar un minim de mișcare. 

Înainte de Parade, utilizarea sonorităților muzicii de larg consum, a muzicii de divertisment, era considerată nepotrivită pentru lumea de elită a baletului. Ragtime-ul din Parada va fi ulterior adaptat pentru pian solo și a atins un succes considerabil ca o piesă de pian separat. Partitura baletului conține de asemenea și mai multe instrumente „de zgomot” (mașină de scris, corn de ceață, orga din sticle de lapte, pistol etc.), care fuseseră adăugate de Cocteau (oarecum spre disperarea lui Satie). Se presupune că prin astfel de adăugiri, Cocteau a dorit să creeze un succès de scandale, comparabil cu cel din Igor Stravinsky din Le Sacre du Printemps.

Poetul Guillaume Apollinaire a descris Parade drept „un fel de suprarealism” (une sorte de surréalisme) atunci când a scris nota programului în 1917, inventând astfel termenul ce va numi curentul artistic cu trei ani înainte ca suprarealismul să apară ca mișcare de artă la Paris.

Premiera engleză a baletului Parade, interpretată de Ballet Russes, a fost interpretată la Empire Theatre din Londra în 14 noiembrie 1919 și a devenit un eveniment cultural. 

AUDIȚIE MUZICALĂ

Eric Satie – Gymnopèies nr.1

Edgar VareseIonisation

Irinel AnghelRhinoceros 

PROVOCARE CREATIVĂ

Pornind de la citatul contelui de Lautreamont, ”Nimic mai interesant decât asocierea unei umbrele și a unei mașini de cusut pe masa de operație” , realizează-ți autoportretul în stil suprarealist: alege trei obiecte reprezentative pentru tine, fotografiază-le. 

@Prof. Antoaneta Ioana Luchian & Prof. Mihaela Știrbu

Toate materiale publicate pe acest site sunt protejate de legea dreptului de autor. Este interzisă reproducerea sau publicarea sub orice formă a conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, de către orice persoană fizică sau juridică, fără acordul scris al autorului, cu sau fără specificarea sursei. Este permisă distribuirea conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, doar în scop educațional și cu specificarea sursei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Derulează în sus