REACTUALIZARE
Genurile muzical-dramatice sunt creații muzicale complexe, ce îmbină muzica cu textul literar, arta dramatică cu elemente coregrafice. Genurile muzical-dramatice sunt: OPERA, BALETUL, OPERETA ȘI MUSICALUL.
Genul operă a apărut în perioada Renașterii muzicale, în Italia, la Florența, ca rezultat al preocupărilor membrilor Cameratei Florentine de a reînvia și transpune în artă, principiile estetice ale Antichității.
În perioada Clasicismului muzical, compozitori precum Gluck, Mozart sau Beethoven aduc contribuții importante la dezvoltarea genului prin promovarea unui nou tip de dramaturgie ce implică o viziunea și o contribuție unitară a întregului ansamblu: libret, elemente muzicale și coregrafice.
În Romantism, opera se definitivează ca structură în: acte, scene și tablouri; respectiv, arii, recitative, cavatine, duete, ansambluri solistice, coruri, interludii orchestrale. Excepție face creația wagneriană și impresionistă.
În opera italiană subiectul operei poate promova principiile verismului (preferința pentru subiecte inspirate din viața cotidiană).
Opera francează promovează atât creații apopiate ca stil de stilul italian, cât și un nou tip de spectacol, numit grand opera, spectacol grandios cu subiect istoric sau mitologic în 4-5 acte, cu un decor și costume elaborate, figurație numeroasă și momente de balet fastuoase.
Opera germană, prin intermediul creației wagneriene, aduce un nou tip de organizare muzicală, nesegmentată, dictată de necesitatea unei acțiunea dramatică.