Activitate: Filmul mut (1895-1929)
Nivel: Clasele IX-XII
Durata: 2×50 min
Autor: prof. Antoaneta Ioana Luchian
REPERE CINEMATOGRAFICE
- 1896 – The Kiss
- 1902 – A Trip to the Moon
- 1903 – The Great Train Robbery
- 1908 – L’assasinat du Duc de Guise
- 1915 – The Birth of a Nation
- 1925 – The Big Parade
Filmul mut
DESCOPERĂ
Primele producții cinematografice nu au avut un caracter narativ. Arta cinematografică a fost la începuturile sale o extensie a artei fotografice focusându-se pe subiecte precum oameni, viața urbană sau evenimente importante.
Apariția filmului narativ – pornind de la re-crearea unor evenimente istorice sau a unor scurte momente comice – marchează un punct de cotitură în evoluția artei cinematografice.
Începuturile filmului narativ sunt asociate cu Georges Méliès și Edwin Porter.
MUZICA ÎN FILMUL MUT
DESCOPERĂ
Urmând tradiția spectacolului teatral, muzica ce acompania filmul mut era responsabilitatea instituției care proiecta filmul și nu a creatorului de film. Așadar, aceeași producție cinematografică avea o coloană sonoră diferită în funcție de spațiul în care era proiectat filmul. Elementele care contribuiau la calitatea acompaniamentului muzical erau: dimensiunile spațiului de proiecție și, implicit, calitatea muzicienilor angajați.
SPAȚIUL DE PROIECȚIE
Primele filme erau prezentate publicului ca parte a spectacolelor de revistă sau de vaudeville. În această situație, acompaniamentul muzical al filmului era asigurat de orchestra teatrului.
În prima decadă a secolului al XX-lea, filmele erau proiectate în spații special concepute pentru această activitate, numite nickelodeons. Dimensiunile reduse ale spațiului de proiecție nu permiteau angajarea unui orchestre sau a unui mic ansamblu instrumental, acompaniamentul muzical al filmului fiind asigurat de orgă sau pian acompaniat uneori de un percuționist sau un instrument cu coarde (vioară sau violoncel).
Începând cu anul 1912 apar primele palate cinematografice (movie palaces), cu spații generoase ce puteau include orchestre de până la 50 de instrumentiști.
ȘTIAI CĂ?
Cuvântul nickelodeon rezultată din asocierea terminilor nickel – taxa de intrare în cinematograf și odeon – denumirea teatrului destinat reprezentațiilor muzicale la greci și romani.
Primul nickelodeon este înregistrat în anul 1905 în orașul Pittsburgh. În anul 1908, pe teritoriul Statelor Unite ale Americii existau aproximativ 5000 de astfel de spații de proiecție, iar în 1911 peste 10.000.
În 1927 este inaugurat în New York, The Roxy Theater un spațiu generos de peste 5900 de locuri. În mod ironic anul 1927 este și anul în care este lansat The Jazz Singer, filmul ce marchează finalul ”epocii” filmului mut.
REȚINE
Muzica filmului mut poate fi clasificată în trei categorii:
- adaptări ale repertoriului clasic
- aranjamente ale unor cunoscute melodii patriotice, religioase sau populare/comerciale
- creații originale special destinate peliculei cinematografice.
Preocupările creatorilor de film de a realiza o legătură cât mai strânsă între imagine/subiectul filmului și muzică se reflectă în direcția creării unor ghiduri destinate proprietarilor de cinematografe și muzicienilor ce activau în diferitele spații de proiecție. Existau două categorii de ghiduri:
- cue sheets destinate a acompania anumite filme;
- antologii de extrase din literatura clasică sau de divertisment (aranjamente ale melodiilor populare, patriotice sau religioase) organizate pentru a ilustra anumite stări, emoții sau personaje.
STUDII DE CAZ
1902 – A Trip to the Moon de George Méliès
Film narativ cu subiect fantastic ce include aproximativ 50 de scene. Decorurile sunt elaborate. Modalitatea de filmare este staționară (camera fixă, actorii și scenele se mișcă). Filmul a fost proiectat cu narator și acompaniament muzical.
1903 – The Great Train Robbery de Edwin Porter
Filmul descrie atacul realizat în 1900 de banda lui Butch Cassidy asupra unui tren din Wyoming. Bandiții au jefuit pasagerii și au scăpat nepedepsiți cu aproximativ 5000 de dolari. Fluxul narativ este unul discontinuu, acțiunea pendulând între fuga bandiților, descoperirea jafului și balul/petrecerea bandiților. Locația alternează spațiile naturale (outdoor), cu cele indoor, realizate în studio în 15 scene. Din punct de vedere al viziunii cinematografice, Porter optează pentru cadrele sunt largi (wide shots) punând în prim plan acțiunea în detrimentul personajelor. Putem remarca anumite stângăcii în tratarea subiectului, anumite fire narative sunt ambigue și necesită explicații suplimentare sau raportarea la evenimentul care a inspirat pelicula. Nu există indicații pentru un acompaniament muzical specific, acesta fiind lăsat la latitudinea muzicienilor angajați de spațiile de proiecție.
MUZICA ORIGINALĂ
1908 – L’assassinat du Duc de Guise de Andrè Calmettes, muzica de Camille Saint-Saëns
Filmul descrie asasinatul ducelui de Guise, din 1588, din ordinul regelui Henric al III-lea. Pentru a ilustra muzical pelicula cinematografică, compania Film d’Art, compania producătoare a filmului, a comandat coloana sonoră celebrului compozitor francez Camille Saint- Saëns.
Muzica redă sonor stările diferite ale acțiunii dramatice utilizând elemente de limbaj specifice Romantismului muzical marcate de tehnica leitmotivului (teme muzicale asociate cu diferite personaje)
Saint- Saëns a publicat ulterior lucrarea sub denumire L’assassinat du Duc de Guise lucrare pentru flaut, oboi, clarinet, fagot, corn francez, cvartet de coarde, pian și harmonium op.128.
1915 – The Birth of a Nation de D.W. Griffith, muzica de Jospeh Carl Breil
Filmul prezintă aspecte din Războiul Civil concentrând-se pe înfrângerea Sudului de către Nord dintr-o perspectivă controversată pentru zilele noastre, pelicula glorifică existența Ku Klux Klan-lui și a segregării rasiale.
Acțiunea filmului este divizată în două părți. Prima parte descrie impactul Războiului Civil asupra a două familii, iar ce-a de-a doua se focusează pe recreerea atmosferei din cadrul Camerei Reprezentaților din Carolina de Sud. Punctele de creativitate cinematografică sunt recreerea asasinatului lui Abraham Lincoln (min.1:18:40), respectiv a bătăliei de la Petersburg (min. 46:15)
Din punct de vedere cinematografic, regizorul D.W. Griffith, realizează o capodoperă a timpului explorând o paletă largă de efecte: close-up-uri, panorama și moving camera. Prin intermediul montajului, autorul reușește să creeze tensiune și să prezinte publicului acțiuni simultane într-o manieră inedită.
Pentru coloana sonoră a filmului D.W.Griffith a colaborat cu compozitorul Jospeh Carl Breil. Breil optează pentru un melange între lucrări din literatura muzicală clasică, aranjamente ale unor cântece la modă ale timpului, respectiv creații originale.
Fiecare tip de muzică are funcții specifice în film.
- Adaptările unor lucrări celebre precum uvertura operelor Der Freischütz de Carol Maria von Weber, a operei Reinzi sau Walkirie de Richard Wagner sau fragmente din lucrări instrumentale precum Simfonia a VI-a de Ludwig van Beethoven sunt utilizate în momente de maximă tensiune dramatică. De exemplu, ultimele două lucrări sunt utilizate în momentul de climax al filmului: membri Ku Klux Klan sosesc călare pentru a-și salva aleși din Camerei Reprezentaților din Carolina de Sud (min.2:56:25).
- Aranjamentele unor melodii populare ale timpului, precum Dixie sau Maryland, My Maryland sunt utilizate pentru a exprima patriotismul celor din Sud și pentru a reaminti spectatorului de spațiul fizic și temporal în care se desfășoară acțiunea.
Un exemplu concludent se regăsește în momentul în care sudistul Cameron își găsește refugiu în cabana unui fost soldat unionist. Umanitatea și acceptarea celor doi este exprimată sonor prin intermediul unei cunoscute melodii: Auld Lang Syne (min. 2:30:50) un cântec asociat în memoria timpului cu reconcilierea dintre Nord și Sud.
- Muzica originală exploatează tehnica leit-motivului. Un exemplu concludent îl regăsim chiar în debutul peliculei. Autorul setează fundalul pentru temele centrale ale primei părți: conflictul legat de sclavie și destinul celor două familii protagoniste. Din punct de vedere sonor identificăm principalele 6 leitmotive ale coloanei sonore: motivul barbarismului, motivul lui Austin Stoneman, motivul lui Elsie, motivul familiei Cameron, tema iubirii dintre Phil și Margaret respectiv tema iubirii dintre Ben și Elsie (supranumită și The Perfect Song) (. min.1:05 -13:30)
UNIVERS CINEMATOGRAFIC
D.W.Griffith a fost un deschizător de drumuri al cinematografiei moderne. Află mai multe despre contribuția sa la ce-a de-a șaptea artă urmărind acest material video.
Toate materiale publicate pe acest site sunt protejate de legea dreptului de autor. Este interzisă reproducerea sau publicarea sub orice formă a conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, de către orice persoană fizică sau juridică, fără acordul scris al autorului, cu sau fără specificarea sursei. Este permisă distribuirea conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, doar în scop educațional și cu specificarea sursei.