Clasa a VIII-a. Obiceiul colindatului

REȚINE

Colindatul sau corinda este cel mai răspândit obicei de iarnă. Originile colindatului sunt străvechi, acest obicei existând încă din perioada precreștină. Vechile colinde au texte cu un conținut mitic ce amintesc fie de o vânătoare a unui cerb sau a unui leu, fie de o nuntă cosmică.

Obiceiul colindatului care funcție ritualică de urare de belșug și bunăstare pentru întreaga comunitate. În satele românești colindatul îmbracă două forme: colindatul copiilor și colindatul propriu-zis.

Colindatul copiilor este reprezentată de cetele de copii formate de fete sau băieți, ori grupuri mixte, care colindă satul în dimineața de Ajun a Crăciunului. Colindele cântate sunt scurte, mai multe recitate decât cântate și au texte ce invocă dorința copiilor de a fi răsplătiți cu nuci, colaci și fructe.

Colindatul propriu-zis este practicat în noaptea de Ajun. Pregătirea pentru colindat începe odată cu Lăsata Secului (15 noiembrie – începutul Postului Crăciunului), când ceata de colindători – alcătuită doar din băieți necăsătoriți – își alege o căpetenie responsabilă cu stabilirea repertoriului, a frecvenței repetițiilor și a modalității de învățare a colindelor. Fiecare membru din ceată are un rol bine definit precum vătaf, jude sau iapă (purtătorul darurilor). Colindatul se desfășoară la fiecare casă din sat unde se cere permisiunea de a intra și colinda. Dacă gazdele îi primesc, atunci prima colindă este cântată sub fereastră, iar următoarele în casă. Uneori la finalul colindatului se face o „strigătură de mulțumire” – urare sau se „joacă fetele mari” (necăsătorite) ale gazdelor.

În funcție de zonele geografice în care se practică acest obicei, participă întreaga obște sătească sau doar anumite categorii de oameni. De cele mai multe ori, colindatul are loc în seara de Ajun și în ziua de Crăciun, respectiv în ajunul și ziua de Anul Nou.

Colindul de gazdă mare este un colind personalizat care evocă poetic cele mai importante realizări și calități ale celui colindat.

Colindul la fereastră are rolul de a anunța prezența colindătorilor și conține versuri precum Ia sculați, boieri mari! sau Gazde mari, nu mai dormiți!.

Colindul de văduvă este interpretat doar în casele de văduve, unde se modifică textul Colindului de gazdă mare. Versurile transmit calitățile soțului decedat, iar sonoritatea este asemănătoare bocetului.

Colinda avea și o formă de justiție socială. Persoanele care nu se înscriau în normele societății rămâneau necolindate, comunitatea refuzând să-i ureze de belșug și sănătate.

Repertoriul de colinde contemporan este compus preponderent din colinde laice și religioase, cântece de stea și colindele copiilor.

În literatura muzicală universală regăsim ca elemente muzicale specifice Sărbătorilor de iarnă cântecele de iarnă sau cântecele de Crăciun. Este important să nu confundăm colindele cu aceste tipuri de piese deoarece fiecare dintre ele abordează un conținut diferit din punct de vedere muzical, însă care au o tematică comună.