Activitate: Muzica și revoluțiile secolului XX: 1918-1950 
Nivel: Clasele X-XII
Durata: 2×50 min
Autor: prof. Antoaneta Ioana Luchian
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ
Citește cu atenție următorul timeline al celor mai importante apariții muzicale de la sfârșitul secolului XIX. Notează pe caiet observațiile tale legate de: cele mai importante genuri muzicale ale vremii, instituțiile de cultură înființate etc.
1851: Rigoletto de G. Verdi – premieră la Veneția.
1853: Richard Wagner publică libretele tetralogiei Inelul Nibelungilor (Aurul Rinului, Valkiriile, Sigfried și Amurgul zeilor) o creație ce este considerată cel mai ambițios proiect muzical al unui compozitor.
1854: Liszt dirijează premiera poemelor lui simfonice (Orpheus, Les Preludes și Mazeppa) la Weimar. Poemul simfonic este o lucrare orchestrală programatică (are ca suport o idee/un text literar) alcătuită dintr-o singură parte.
1860: Comerțul cu sclavi în America este în perioada de înflorire și introduce în cultura americană ritmuri vest-africane și o serie de genuri muzicale specifice (cântece de muncă, negro-spiritual etc.) ce vor da naștere mai târziu bluesului și muzicii jazz.
Gustav Mahler se naște în Boemia.
1871: Premiera operei Aida de G. Verdi în Cairo.
1874: Premiera Requiem-ului de G. Verdi în Milano.
1876: P. I. Ceaikovski finalizează Lacul lebedelor (premiera va ave loc în 1877 la teatrul Bolshoi din Moscova).
Inelul Nibelungilor de Wagner este prezentată integral publicului la Festivalul de la Bayreuth.
Johannes Brahms finalizează Simfonia I.
1877: Thomas Edison inventează primul dispozitiv de înregistrare a sunetului.
Premiera operei Samson et Dalila de Camille Saint-Saëns la Weimar.
1878: Thomas Edison patentează fonograful.
1880: În Cambridge, Massachusetts are loc premiera Simfoniei In Spring de John Paine (prima simfonie americană).
P.I. Ceaikovski scrie Uvertura 1812 celebrând înfrângerea lui Napoleon în Rusia.
1881: Este înființată Orchestra Simfonică din Boston.
1882: Este înființată Orchestra Simfonică din Berlin.
1883: Este înființată Opera Metropolitană din New York.
1888: Richard Strauss scrie poemul simfonic Don Juan.
1890: Premiera baletului Frumoasa din pădurea adormită de P.I. Ceaikovski are loc la St. Petersburg.
1891: Carnegie Hall se deschide la New York.
1893: Antonin Dvořák compune Simfonia a IX-a ”Din lumea nouă”.
1896: Se naște ragtime, un gen muzical nou, o combinație între ritmurile afro-americane și forma muzicală europeană.
Dacă aruncăm privire pe timeline-ul propus spre studiu putem să ne facem o imagine a creației muzicale a sfârșitului de sec. al XIX-lea.
Avem atât lucrări mari/importante pentru cultura muzicală academică precum opera, baletul, poemul simfonic, simfonia, cât și genuri de divertisment care primesc recunoaștere internațională precum ragtime.
Totodată muzica clasică (academică) ocupa un loc important în viața omului, cerința publicului pentru acest gen este susținută de înființarea unor importante instituții artistice precum Opera metropolitana, Orchestrele simfonice din Boston și Berlin.
REȚINE:
Muzica secolului XX este extrem de densă din perspectiva înnoirilor de limbaj fiind în fapt, o adevărată oglindă a timpului. Creația muzicală a secolului XX este puternic influențată de:
- Conflicte politice/mișcările sociale ale timpului: Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, Războiul din Vietnam, Războiul Rece, Mișcarea sufragetelor, Mișcarea pentru drepturile civile etc.
- Evoluția tehnologică și (re)modelarea discursului muzical: apariția mijlocelor de înregistrare, de redare și de procesare a sunetului; apariția internetului.
Prima jumătate a secolului al XX-lea este marcată de două conflagrații mondiale: primul și al doilea război mondial.
Cele două războaie mondiale au reconfigurat societatea timpului prin:
- ruperea barierelor între clasele sociale prin dispariția unor monarhii europene și implicit apariția unui nou tip de organizarea socială;
- reconfigurarea statutului proletariatului (a omului de rând/muncitor în economie sau agricultură) ca un element fără de care statul nu poate funcționa;
- prin emanciparea femei și a reconfigurării rolului ei în societate.
Toate aceste schimbări ale societății se reflectă în artă și cultura timpului.
DESCOPERĂ
La începutul secolului XX muzica academică continuă, pe de-o parte, tradiția muzicală a secolului trecut prin perpetuarea unor genuri consacrate precum baletul (Pasărea de foc de Igor Stravinski) sau simfonia (Simfonia ”Finlandia” de Jean Sibelius).
Pe de altă parte, anumiți creatori precum Arnold Schönberg, Alban Berg sau Anton Webern, abandonează reprezentarea figurativă în detrimentul abstractului – o urmare a fragmentării vieții sociale prin tehnologizare/reconfigurare socială. Muzica reflectă astfel, schimbările societății, a omenirii.
AUDIȚIA MUZICALĂ
Ascultă partea a II-a din Simfonia a IV-a de Gustav Mahler și Cinci piese pentru orchestră op. 16 de Arnold Schonberg și observă efectul asupra percepției sonore a noii modalități organizare a discursului muzical în lucrarea atonală.
1909: Arnold Schonberg – Cinci piese pentru orchestră op.16
1901: Gustav Mahler – Simfonia a IV-a, partea a II-a Poco Adagio
Atonalismul/Serialismul este o tendință apărută la începutul secolului XX din dorința de a reorganiza discursul muzical. Relațiile dintre sunetele muzicale sunt tratate pe principii matematice: cele 12 sunete muzicale sunt grupate în serii cu elemente non-repetabile. Această modalitate de organizare a sunetelor generează o muzică neguvernată de principii gravitaționale în care urechea nu se poate reporta la nici un sunet-centru. Efectul este asemănător impunerii în exprimarea verbală a interzicerii repetării oricărei litere într-o propoziție.
Aportul atonalismul nu este cel vizat de creatorul său Arnold Schönberg: reorganizarea și reconfigurarea discursului muzical prin inventarea unui sistem sonor nou. Inovarea va veni din zona timbralității. Principiul non-repetabilității extins din zona înălțimii sunetului în zone precum timbru sau ritm, generează forțarea limitelor expresive ale sunetului și reconfigurarea timbralității muzicale. Efectele acestor experimente vor fi vizibile mai ales în muzica de film.
Muzica de larg consum gravitează în jurul ragtime-ului și a melodiilor de vodevil.
Vodevilul era un spectacol muzical de divertisment ce includea momente artistice variate (cântece la modă, scenete umoristice, momente de dans, jonglerii).
Ragtime-ul este un gen muzical născut din fuziunea folclorului afro-american cu muzica de dans.
Vodevil:
Hocus Pocus Rag – Lewis Reiterman
REȚINE:
Primul Război Mondial nu a stopat creativitatea compozitorilor timpului dar a accentuat distanța dintre muzica academică și muzica de larg consum.
Ca și în perioada anterioară războiului remarcăm două tendințe în muzica academică: adaptarea genurilor consacrate (simfonie, recviem, concert, sonată) la noi elemente de limbaj, respectiv utilizarea experimentului ca modalitate de cucerire a noi forme de expesie muzicală.
AUDIȚIE MUZICALĂ:
- Recviem-ul lui Max Reger, scris pe versurile lui Friedrich Hebbel este dedicat eroilor germani căzuți pe câmpul de luptă în primii ani ai războiului. Ca și construcție, lucrarea poate fi considerată ca aparținând curentului post-romantic.
- Baletul Parade este o creație a lui Eric Satie (muzică), Pablo Picasso (decoruri), Jean Cocteau (libret/scenariu) fiind prezentată publicului parizian în toamna anului 1917. Acest balet este considerat a fi prima creație suprarealistă. Caracteristicile suprarealismului muzical așa cum pot fi deduse din lucrarea Parade sunt: inexistența unui discurs dramatic coerent rezultat din juxtapunerea unor scene fără o aparentă legătură narativă, introducere elementelor nemuzicale precum sunetul mașinii de scris sau a sirenelor de fabrică.
Trebuie remarcată, cel puțin la nivelul acestei ultime lucrări, disjuncția dintre muzica academică și viața reală: la doar câteva sute de kilometrii de locul premierii, omenire ducea lupta supremă în primul război mondial.
1915: Max Reger – Recviem op. 144b (fragment)
1917: Eric Satie – Parade
REȚINE:
Muzica de larg consum din perioada Primului Război Mondial include alături de genurile consacrate precum ragtime-ului și melodiile de vodevil și genuri născute/revitalizate de schimbările timpului, precum cântecele de război sau cântecele patriotice.
AUDIȚIE MUZICALĂ:
- Over There este un cântec scris de George M. Cohen și interpretat de Billy Murray, un cunoscut interpret american al timpului. Scopul acestei piese este de convinge tinerii să se înroleze în Armata Americană.
- I Didn’t Raise My Boy to Be a Soldier este printre primele cântece anti-război americane. Melodia a fost scrisă de compozitorul Al Piantadosi pe versurile lui Alfred Bryan. Cântecul a fost înregistrat în 1914 de Peerlees Quartet și lansat în 1915 înregistrând vânzări de peste 650.000 de exemplare. Cultura americană consideră că aceast cântec a contribuit activ la răspândirea ideilor și consolidarea politică a mișcării pacifiste în America.
1917: Billy Murray – Over There
1915: The Peerless Quartet – I Didn’t Raise My Boy to Be a Soldier
PORTOFOLIU:
- Folosind resursele puse la dispoziție de mediul online și cunoștințele dobândite la disciplina Istorie, identifică 1-2 cântece patriotice sau cântece de război românești din Primul Război Mondial.
- Realizează un eseu cu tema ”Influența primei conflagrații mondiale asupra culturii românești”.
@Antoaneta Ioana Luchian
Toate materiale publicate pe acest site sunt protejate de legea dreptului de autor. Este interzisă reproducerea sau publicarea sub orice formă a conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, de către orice persoană fizică sau juridică, fără acordul scris al autorului, cu sau fără specificarea sursei. Este permisă distribuirea conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, doar în scop educațional și cu specificarea sursei.