@Antoaneta Ioana Luchian
Muzica secolului XX este extrem de densă din perspectiva înnoirilor de limbaj fiind în fapt, o adevărată oglindă a timpului. Creația muzicală a secolului XX este puternic influențată de:
- Conflicte politice/mișcările sociale ale timpului: Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, Războiul din Vietnam, Războiul Rece, Mișcarea sufragetelor, Mișcari pentru drepturile civile (BlackLifeMatters, NiUnaMenos) etc.
- Evoluția tehnologică și (re)modelarea discursului muzical: apariția mijlocelor de înregistrare, de redare și de procesare a sunetului; apariția internetului.
„Dacă există ceva de schimbat în această lume, atunci se poate întâmpla doar prin muzică” Jimi Hendrix
Muzica de protest
Muzica de protest este muzica care își propune să transmită mesaje sociale și să facă o schimbare (asociată cu o mișcare pentru schimbare socială sau alte evimente actuale prin muzică).
De la portrete neclintite ale urii rasiale la invective puternice împotriva nedreptății, cereri de egalitate și chiar imnuri de stadion cu un mesaj subversiv, cele mai bune cântece de protest vorbesc nu numai despre problemele vremurilor lor, ci depășesc epocile lor pentru a deveni expresii politice atemporale.
Hip-Hop rămâne, fără îndoială, cea mai implicată muzică politică a erei noastre actuale, dar, de-a lungul deceniilor, jazz, folk, funk și rock au contribuit la cele mai bune cântece de protest din toate timpurile.
Rasismul
Rasismul este procesul de discriminare datorat credințelor și ideologiilor, produse în secolele XIX și XX de către francezii Jules Soury, Joseph Arthur de Gobineau și Charles Maurras sau de germanul nazist Alfred Rosenberg, conform cărora rasele omenești pot fi clasificate de la inferior la superior în baza caracteristicilor biologice fundamental diferite cu care par a fi înzestrate. Rasismul presupune așadar că oamenii sunt inegali în funcție de etnia căreia îi aparțin sau de culoarea pielii.
Lupta împotriva rasismului - The Civil Rights Movement
Muzica a jucat un rol vital în a inspira, mobiliza și a da voce mișcărilor de luptă pentru drepturile civile ale afro-americanilor din primele decenii ale sec. XX din America.
Martin Luther King spunea că:
“The freedom songs are playing a strong and vital role in our struggle. They give the people new courage and a sense of unity. I think they keep alive a faith, a radiant hope, in the future, particularly in our most trying hours”.
1939: Billie Holiday – Strange Fruit
„Strange Fruit” dezvăluie brutalitatea absolută a rasismului în Statele Unite din prima jumătate a sec.XX. Abel Meeropol publicată în 1937 poezia Strange Fruit. Juxtapunând scene idilice, pline de flori ale unui peisaj sudic, cu descrieri fără compromisuri ale corpurilor negre care se legănau dintr-un copac în briza sudică, verusurile descriu un linșaj al unor tineri negri și au avut efectul dorit de a șoca și îngrozi ascultătorii. Cântecul interpretat de Billie Holiday a fost lansat în 1939 și s-a vândut într-un milion de exemplare, fiind considerat primul succes de public care conștientizează publicul cu privire la cruzimea și suferința cauzate de rasism.
1963: Joan Baez – We Shall Overcome
În octombrie 1945, în Charleston, Carolina de Sud, membrii sindicatului Food, Tobacco, Agricultural and Allied Workers (FTA-CIO), în majoritate femei de culoare, au început o grevă de cinci luni datorită condițiilor de muncă oferite de American Tobacco Company. La sfărșitul fiecărei zile de protest, grevista Lucille Simmons, interpreta o versiune a imnului religios, „We’ll Overcome (I’ll Be All Right)”.
În 1952 cântecul a fost înregistrat ca „We Shall Overcome” pe un disc al Laurei Duncan (solist) și The Jewish Young Singers.
În 1963 Joan Baez îl cântă la Lincoln Memorial împreună cu cei peste 300.000 de partcipanți la Mașul din Whashinton.
1963: Sam Coke – A Change is Gonna Come
Sam Cooke a scris „A Change is Gonna Come” în decembrie 1963 după ce el și membri trupei sale au fost arestați ca urmare a încercării de a obține o cameră la un motel destinat exclusiv albilor în Shreveport, Louisiana.
Înregistrată și lansată în 1964, piesa a devenit rapid una dintre cele mai populare cântece ale The Civil Rights Movement.
1964: Nina Simone – Mississippi Goddam
Mississippi Goddam a fost inclusă pe albumul înregistrat live în 1964 în concertul susținut de Nina Simone la Carnegie Hall. Scrisă în urma uciderii lui Emmett Till, a activistului pentru drepturile civile Medgar Evers și a atentatului cu bombă la 16th Street Baptist Church din Birmingham, Alabama, Mississippi Goddam este cântecul perfect pentru că mesajul disperării al afro-americanilor să fie auzit.
1968: James Brown – Say It Loud – I’m Black And I’m Proud
În 1968, „Say It Loud – I’m Black And I’m Proud” este o declarație deschisă pentru drepturile civile a celebrului James Brown. Tonul mișcării pentru drepturile civile fusese până acum unul al unei cereri de egalitate. Brown nu cere politicos acceptare ci, sfidător și mândru, declară că se simte perfect în pielea lui.
1989: Public Enemy – Fight the Power
După lansarea în 1988 a albumului lor revoluționar It Takes A Nation Of Millions To Hold Us Back , pionierii hip-hop Public Enemy au devenit vocea muzicală a Americii neagre.
Colajul exploziv al lui „Fight The Power” de funk, noise și beat-uri incendiare a oferit suportul sonor perfect pentru versurile concepute de Chuck D. Cântecul a fost cel mai important trupei Public Enemy, jucând un rol imens în surprinderea luptelor sociale și psihologice cu care se confruntă tinerii americani de culoare la acea vreme.
2015: Kendrick Lamar – Alright
În perioada premergătoare lansării în martie 2015 a albumului de referință al lui Kendrick Lamar, To Pimp A Butterfly, Statele Unite au suferit o perioadă de tulburări civile grave. În noiembrie 2014, decizia de a nu acuza ofițerul de poliție care l-a împușcat pe Michael Brown a declanșat proteste și revolte în toată țara. În aceeași lună, Tamir Rice, în vârstă de 12 ani, a fost împușcat și ucis de poliție după ce a fost zărit ținând un pistol de jucărie. Piesa „Alright”, cu pledoaria ei pentru speranță prin solidaritate și rezistență, a fost adoptată de susținătorii cauzei Black Lives Matter. „Alright” a devenit rapid un imn autentic, unul dintre cele mai bune cântece de protest ale erei sale, demonstrând importanța pe care o joacă rețelele sociale în răspândirea cuvântului. Imagini video cu protestatari care strig veseli refrenul lui Kendrick „We gon’ be alright” au fost distribuite în întreaga lume, subliniind influența pe care muzica încă o are asupra politicii.
2018: Donald Glover/Childish Gambino – This Is America
Prin versurile și videoclipul său This is America reflectă nucleul mișcării Black Lives Matter și prezintă o Americă ce se confruntă cu probleme precum rasismului sistemic, prejudecăți și violență rasială, inechitatea legiilor din Statele Unite, precum și problemele generate de regimul armelor din SUA: violența și împușcăturile în masă.
Lupta împotriva rasismului - Mișcarea anti-Apartheid
Apartheidul (care în limba afrikaans înseamnă separare) este un sistem social, politic și economic rasist impus de guvernele minorității albe din Africa de Sud de-a lungul secolului XX. Apartheidul prevedea segregarea raselor (locuirea separată) iar majorității negre i se interzicea, printre altele, dreptul la vot și libera circulație.
În sens larg, apartheidul desemnează politica de separare a comunităților etnice sau rasiale diferite. Apartheidul a fost frecvent pus în practică în istoria modernă. Termenul însă se referă la cazul sud-african. Istoria apartheidului sud-african acoperă perioada cuprinsă între anii 1948-1994, când s-au organizat primele alegeri libere. Apartheidul este tema centrală în jurul căreia s-a petrecut istoria Africii de Sud în perioada de după Al Doilea Război Mondial.
1960: Miriam Makeba – Qongqothwane/The Click Song
Supranumită și Mama Africa, Miriam Makeba a fost vocea schimbării, vocea împotriva regimului de apartheid. Prin muzica ei, ea a exprimat nedreptățile și discriminarea față de oamenii de culoare din Africa de Sud Una dintre melodiile ei foarte populare Qongqothwane/The Click Song, este un cântec de nuntă Xhosa. The Click Song, evidențiază puterea oamenilor albi din Africa de Sud în această perioadă; întrucât aveau control asupra țării, aveau și control asupra numelor și cântecului tradițional.
1984: Specials – Free Nelson Mandela
„Free Nelson Mandela” a trupei engleze de ska The Specials a fost un hit vesel și optimist, care a devenit imnul neoficial pentru organizația internațională anti-apartheid. Este remarcabil că o melodie cu un mesaj politic atât de clar a fost un succes în Marea Britanie, „Free Nelson Mandela” a ajuns pe locul 6 în topuri, devenind în același timp extrem de popular în alte părți ale lumii, inclusiv în Africa de Sud.
1988: Johnny Clegg și Suvaka – Asimbonanga
Cântecul „Asimbonanga”, adică „nu l-am văzut”, este un cântec scris despre Nelson Mandela, un activist anti-apartheid și fost președinte al Africii de Sud. Pe perioada încarcerării sale imaginile cu Mandela au fost interzise în media națională astfel, cântecul atrage atenția asupra controlului mass-mediei de către guvernul și răspunsul acestora la acțiunile activiștiilor care protestau împotriva regimului. La momentul lansării acestui cântec, Nelson Mandela era închis la Robben Island, împreună cu alți activiști anti-apartheid.
1988: Eddie Grant – Gimme Hope Jo’Anna
„Gimme Hope Jo’Anna” este un cântec britanic anti-apartheid care a jucat un rol semnificativ în mișcarea muzicală împotriva sistemului de apartheid. Cântecul vorbește despre speranța în „Jo’Anna”, denumirea orașul Johannesburg, capitala Africii de Sud. La fel ca majoritatea melodiilor lansate în această epocă care vizează regimul nedrept, acestea au fost interzise de guvernul sud-african.
@Antoaneta Ioana Luchian
Toate materiale publicate pe acest site sunt protejate de legea dreptului de autor. Este interzisă reproducerea sau publicarea sub orice formă a conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, de către orice persoană fizică sau juridică, fără acordul scris al autorului, cu sau fără specificarea sursei. Este permisă distribuirea conținutului acestui site sau a oricărei părți a acestuia, doar în scop educațional și cu specificarea sursei.